Ia sa le explicam barbatilor cate putin despre timiditate, chiar daca va iesi un mini roman. Ma gandesc.
Eh, stiintific vorbind. Voi aveti in creier o chestie. Sa o numim amigdala fricii. De cate ori mintea voastra percepe ca voi sunteti intr-o situatie incerta, sau noua pentru voi, sau periculoasa, acest mecanism se declanseaza si creaza reactii inauntrul vostru.
In plus, atata timp cat sunteti sub impulsul fricii 'ganditi' intuitiv, se pare ca aveti blocat planul rational al gandirii, e foarte greu sa ganditi rational. Noi asa percepem, ca am gandi rational, dar nu e tocmai asa. Nu suntem rationali cand ne este frica. Nu e vina mea, zeii ne-au lasat asa, putem eventual sa protestam cu pancarde. Dar more or less asta e tot ce putem face, cat inca mai respiram noi asa functionam.
Uneori intalniti o femeie care va face amigdala fricii sa se declanseze, si sa va creeze starea aia care va face pe voi sa va simtiti slabiti, neputinciosi, fara curaj, timizi, indragostiti.
Dar asta inseamna ca sunteti doar vii, se intampla tuturor celor care nu au vreo problema specifica in creier. Se estimeaza ca or fi cam 1% dintre oameni, sau hai sa spunem 5%, maxim, care au amigdala fricii perfect nefunctionala. In rest, toti o avem, chiar daca nu e functionala la acelasi nivel, sau nu o 'manageriem' la fel. E chiar o veste buna, dupa cum vedeti, faptul ca va simtiti ciudat in preajma unei femei, si resimtiti ca nu prea aveti curaj sa abordati o tipa care va place, e un semn de normalitate.
Cu cat barbatii abordeaza mai multe femei cu atat creierul face categorii, prioritizari, e mai obisnuit, si de aia unii socializeaza mai natural cu femeile decat altii, pentru ca atunci cand li se declanseaza amigdala fricii ei au deja inscrise in planul intuitiv al gandirii, singurul functional in asemenea momente, niste informatii care ii ajuta sa isi managerieze frica, dobandite prin experienta, nu mai percep incertitudine la acelasi nivel datorita adaptarii la o paleta tot mai larga de tipuri de femei. Sau pentru ca au intalnit un tip de femeie asemanator cu ce au mai intalnit inainte. E o situatie de familiaritate.
De fapt, barbatii astia perceputi a fi gagicari, neseriosi, care zboara din floarea in floare, sau soti care au zeci de amante, uneori sunt intr-o perioada a vietii cand si-au constientizat barierele de genul asta, si incearca sa le rupa, incearca sa faca antrenament, sa isi gestioneze frica. Si femeile curvistine cam la fel sunt, tipele astea pe care le numiti voi usuratice, curve, catele in calduri, si ce alte etichete mai aveti voi. Au perioade. Sau sunt din banda aia scurta de maxim 20% dintre oameni care resimt mai putin, spre foarte putin, frica in sine, ca sentiment.
Daca nu resimtiti in mod anume un trac inseamna ca fie nu va simtiti cu adevarat atrasi de o anume femeie, fie e ceva in sinea voastra care v-a facut inchisi si indisponibili generalizat vorbind daca nu mai simtiti cu femei in masa, si de aia nu mai aveti trairi si sentimente in raport cu femeile. Nu e chiar normal.
Femeile de obicei sufera de 'boala' asta, si normal ar fi sa mearga la un psiholog daca singure chiar nu reusesc sa isi depaseasca barierele astea psihologice care le-au facut asa de inchise, nu le mai permit sa simta. Barierele lor sunt in general create de relatia cu tatal lor, in general de cand erau foarte mici, dar si de o serie intreaga de idei trasnite pe care le-au preluat intuitiv din societate si din carti si filme, sau experiente concrete. Dar de obicei e o chestie din familie, tatii au tendinta de a fi mai reci, sau sunt perceputi a fi mai autoritari decat mamele, si de asta femeile cresc diferit fata de barbati, ele fiind afectate de tata, in timp ce baietii sunt afectati de mame. Fetele au tendinta de a avea o teama mai mare de barbati, decat au barbatii de ele. Plus ca au o cantitate mai mica de testosteron la dispozitie ca barbatii, ceea ce le face mai slabe si mai putin flexibile. Vedeti? De multe ori nici macar nu e din cauza voastra. :)
Altfel, nu e nimic in neregula cu teama voastra daca o resimtiti, e o veste buna.
Mai mult, ca tot am ajns aici.
Organismul vostru biologic resimte declansarea amigdalei fricii ca pe un fel de boala, si combinat cu idea existenta deja in subconstientul vostru ca 'v-ati indragostit, sau va place cineva', ca asa am fost de mici crescuti sa credem si sa gandim cand resimtim ca ne-a luat-o organismul razna, se naste nevoia de sex, ca o pastila pe care organismul o cere impotriva bolii. Mintea voastra face aceasta legatura, si afecteaza sistemul genital si hormonal, si de aia vreti sa v-o trageti cu persoana respectiva. E ca atunci cand va e sete si trebuie sa beti apa ca sa va ponderati setea, ea fiind expresia deshidratarii organismului.
Si facand sex de mai multe ori cu aceasi persoana, si mai ales convietuind, amigdala fricii se adapteaza, nu se mai declanseaza, nu mai resimtiti 'fluturasii' aia in stomac, organismul nu se mai simte volnav, si deveniti rationali in cadrul relatiei. Unora li se intampla mai repede, si altora mai greu.
Dupa ce ati devenit rationali incepeti sa vedeti relatia voastra, si pe omul de langa voi, cu alti ochi, dupa cum se spune in popor. Eh, si atunci fie incepeti sa va iubiti, cu adevarat, se creaza o reala legatura intre voi. Fie nu va iubiti, si sau va despartiti, sau stati asa si va faceti zile fripte unul altuia, ajungeti sa va irite pana si dopul de la pasta de dinti.
De aia 'pasiunea' nu prea poata sa existe in timp in cupluri, pentru ca e greu sa se mai nasca elemente de noutate care sa declanseze amigdala fricii si functiile biologice respective, si pasiunea se transforma in alte tipuri de sentimente si trairi, si alt tip de perceptie si de atasament.
Acum depinde de fiecare si de ce asteptari si-a creat inainte, dar uneori sa stiti ca adevarata parte misto vine dupa ce a murit genul asta de pasiune. Oamenii se vad mai relaxati unul pe altul, trateaza altfel relatia lor, si lucreaza diferit pentru sistemul de viata pe care il au impreuna, atunci cand rational vorbind incep sa se aprecieze unul pe altul, si sa se iubeasca. Dar e pacat sa nu existe si pasiunea de la inceput, la inceput :).
Revenind la timiditatea voastra. Uneori poate nu aveti 'curaj' sa abordati o tipa pentru ca nu percepeti neaparat disponibilitate din partea ei, la nivel inconstient. Fie ca nu va vrea pe voi, fie ca nu vrea pe nici unul, fie ca e ea insasi o tipa cu niste blocaje, de care v-am povestit si mai sus putin, si drept urmare nici nu transmite prea multa energie in exterior, ca sa zic asa.
Oamenii cu cat sunt mai disponibili cu atat transmit mai multa energie de genul spre exterior, si invers. De aia in general cei indisponibili nu au prea multi pretendenti sau pretendente, indiferent de aspectul lor fizic. Si unii oameni sunt de multe ori apreciati in mod rational pentru frumusete, sau alte aspecte, dar nu se creaza neaparat dorinta in ceilalti oameni, pentru ca nu irita campul magentic al celorlalti, ii lasa reci, cum se spune.
Asa cum exista oameni perceputi a fi cu sex-appeal, desi nu sunt neaparat fabulosi fizic, pentru ca transmit energie perceputa de organismele biologice de sex opus, irita campul magnetic al acestor organisme, le declanseaza amigdala, se creaza reactii in organism, si apare dorinta sexuala.
Revenind din nou la timiditatea voastra. Alteori experiente negative din trecut s-au inscris in memoria voastra, si cand va place o noua femeie creierul acceseaza memoria respectiva, si se declanseaza glanda fricii, sunteti speriati, si de aia nu vreti sa incercati din nou. Dar trebuie sa incercati sa va intelegeti trecutul in mod corect, sa il acceptati, si sa treceti peste, pentru ca noi suntem blestemati sa traim azi pentru maine, ieri a trecut deja :). Calatoria nu are rost altfel.
Stiti?, noi, femeile, nu suntem tampite. Noi vedem ca foarte multi barbati cand stau de vorba cu noi prima data au o teama, mai mare sau mai mica, se vede in glas, in ce spun, in comportare, ii 'mirosi' chiar si cand incearca sa se controleze. Dar e ceva normal, si noi avem chestia asta, nu doar voi. Apreciem, insa, efortul de a fi incercat sa va depasiti teama, asta inseamna ca sunteti curajosi.
Curajul nu presupune lipsa fricii, dupa cum gresit se crede, toti oamenii normali, majoritatea covarsitoare, resimt frica ca sentiment, si vreo 80% la un nivel vizibil mai ridicat decat restul 19%, curajul inseamna sa ai disponibilitatea de a-ti manageria frica.
Oh, well, exista unii care nu au aceasta disponibilitate, nici macar nu vor sa incerce, nu stiu ce ar trebui sa le faca o femeie mai mult decat sa flirteze cu ei si sa se arata disponibila spre a-i cunoaste..., si despre aia noi, femeile, spunem ca sunt timizi.
Si, nu, nu trebuie sa nu aveti curaj doar ca va resping una sau 100. Femeie fiind, va zic cu sinceritate ca noi suntem mult mai cretine decat voi, si in realitate, alea sincere cu noi insine nici nu prea stim ce e cu noi si ce vrem sau nu vrem, si de ce il acceptam pe unul sau il respingem pe altul, e mult mai random decat le place femeilor mai gasculite sa creada, si de multe ori radacina comportamentului nostru in relatia cu barbatii e mult mai adanca decat ne imagnam la prima vedere chiar si noi. Descoperim in timp, greu, de ce a fost intr-un fel si nu in altul. Daca descoperim vreodata.
Si, by default, oamenii cu cat cred ca se cunosc si se inteleg mai bine pe ei insisi cu atat sunt mai ignoranti si de fapt se cunosc si se inteleg mai putin. E prea mult haos si in viata noastra, si pe lumea asta, si in modul nostru de functionare ca oameni, ca sa reusim sa ne intelegem si sa ne cunoastem prea bine. E doar o iluze. Traim, si atat, si apoi ne uitam de la sfarsit spre inceput si fabricam o logica, dar daca am fi sinceri si ne-am intoarce inapoi la inceput am vedea ca in momentul ala n-a fost neapart o logica, sau nu am mers pe aceasi logica care ni se pare ca rezulta cand ne uitam de la final spre inceput.
Daca sunteti respinsi nu e neaparat ceva despre voi, e poate ceva despre noi, sau e poate pur si simplu o reala incompatibilitate de energii, foarte des se intampla ca oamenii sa fie incompatibili, si sa perceapa inconstient sau constient asta de la bun inceput. Dar nu este o respingere, este o incompatibilitate.
Si nu trebuie sa credeti ca o chestie care e a noastra, a femeilor, sau o chestie care din start se intampa rar, precum compatibilitatea, e o problema a voasta. Si nu are rost sa va convingeti pe voi insiva in mod aberant ca e o problema cu voi. Nu, nu e nici o problema cu nici unul dintre voi.
Numai ca nu suntem compatibili toata lumea cu toata lumea, suntem 7 miliarde de oameni, toti cu genetica noastra, cu modul nostru de a fi fost crescuti, cu experientele si amintirile noastre, pentru fiecare altele. Si plus ca fiecare avem incu contextul nostru personal actual de viata.
Si trebuie sa facem mai multe incercari, sa jonglam intre categorii, sa cautam si la blocul vecin. Atata tot. Va asigur ca nu e nimic in neregula cu nici unul dintre voi daca va resping nu 3 femei, ci 100, s-a intamplat, sau nu cautati peste in balta potrivita.
E fix ca la ruleta. Daca iti alegi un numar si pariezi pe el sansele sunt sa iasa 1 data din 37 de incercari, dar daca nu continui sa pariezi clar nu ai nici o sansa sa castigi. De fapt, vedeti?, e mai simplu sa bagati o femeie in patul vostru decat sa castigati la ruleta, probabilitatea e mai ridicata. Nu aveti nici o sansa sa ma convingeti ca va resping 39 de femei abordate la rand ... :).
Si faptul ca resimtiti teama nu va face timizi, va face doar oamenii. Welcome on earth, ca sa zic asa! :))))))
