vineri, octombrie 24

S-a facut Romania, dar nu s-au facut romanii



Tot asa cum dupa crearea statului Italia un mare istoric al lor a opinat, foarte corect de altfel, ca s-a facut Italia, acum sa vedem cum ii facem pe italieni.

Sa va zic o poveste, pentru cine ar putea fi curios.

Din Italia de dinainte de primul razboi mondial, un stat emergent sa zicem asa, creat cu vreo 50 de ani inainte dupa ceea ce a ramas in istorie cu denumirea de Risorgimento, o perioada de 20 de ani de lupte si razboaie, inclusiv civile, ei intre ei, pentru dobandirea independentei fata de Austria in principal, dar si fata de Franta si de Vatican (ca popii se opuneau crearii noului stat, au adus chiar cruciati, chiar si de prin america latina.)

Pe vremea aia, inainte de razboi, Italia era o economie in dezvoltare, facusera pasi importanti, desi jumatate inca mai erau agricultori, si tot cam aproape jumatate erau analfabeti. Si discuta acelasi lucru ca in Romania de azi, daca Italia trebuie sau nu sa participe la razboi.

Erau doua brigazi, neutralistii, care politic erau familia de capitalisti, sa zic asa, si aveau in spate majoritatea tarii, care nu vroiau razboi, si interventionistii, care vroiau participarea impotriva Austriei, ca sa obtina nush ce teritorii care azi sunt prin Croatia. Si, in plus, culmea, facand acelasi discurs care se face azi in Romania: 'pericolul slav' si imperialismul slavilor, si bla bla bla! Desi si atunci, ca si acum in Romania, nu se punea problema de asa ceva.

Ca sa nu mai zic ca era ilogic, pentru ca rusii insisi erau in razboi cu austriecii, problema plecand din Serbia. Si razboiul in sine incepand cu Austria si Rusia in Serbia, si Germania contra Franta si Belgia, pe frontul de vest. Si bine ca a fost asa, ca dupa razboiul ala a disparut imperiul austro-ungar, ca i-au ajutat rusii sa se duca naibii. Ca roman, multumesc lui Dumnezeu!. Si in plus au impus Austriei neutralutate militara.

Culmea, brigada asta de interventionisti erau o gasca reprezentanta a clasei asa zis medii a Italiei de atunci, si educata, un fel de 'elite'. Dar si la ei, ca si la noi azi, nu existau elite, ca nu exista elite si educatie intr-un stat emergent, de la coada vacii, e o iluzie a unora, care se cred destepti numai ca au 2 clase in plus si au citit 4 carti in plus, si alea povestioare si filosofie ieftina, fata de tractoristi. 

Ei aveau in spate, ca forta politica care tinea cu ei si erau pentru razboi, pe niste unii care apoi au devenit ceea de stim noi ca se cheama 'fascistii'. Mussolini insusi fiind un mare reprezentant al interventionistilor la vremea aia, si s-a inrolat chiar voluntar in razboi. 

Intre timp, clasele de jos, in special taranii dar nu doar ei, erau foarte impotriva, oamenii puneau problema practic: de ce sa participam noi la vreun razboi daca nu e nimic concret de castigat din treaba asta?, daca nu avem un profit concret din asta?, noi abia am inceput sa ne dezvoltam, nu ne trebuie noua acum razboi, distrugere, si sa moara oameni. Si nu se merita pentru noi teritorii sa facem asa ceva, si nici nu e nici un imens pericol slav, sunteti nebuni!.

Asa zisa 'elita', cica mai marii iluminati educati, au considerat ca astia sunt prostimea, si ei, minoritatea elitista, stiu cel mai bine. Motiv pentru care l-a un moment dat Italia a declarat razboi Austriei, si s-a alaturat razboiului, anturata cu francezii, anglo-saxonii, si rusii. 

Mai mult chiar, inainte de intrare in razboi interventionistii s-au si dus la Londra sa semneze un pact secret acolo, ca, nu-i asa?, tre sa faci magarii din astea cand ceva e in interesul natiunii, nu? 

Si intrarea in razboi in sine s-a facut prin o magarie, parlamentul a dat guvernului puteri extraordinare, si astia apoi au declarat razboi, ramanand in mentalul istoric ca s-a facut un soi de lovitura de stat pentru a forta intrarea in razboi. 

Si, da, si ei mai intai au avut conflict diplomatic cu austriecii si nemtii, de nu mai intelegeau aia nimic, tocmai pentru ca ei planuiau intrarea in razboi impotriva lor, si trebuiau sa puna paie pe foc. 

Miscarea in sine ramanand si azi in istoria lor ca o eroare facuta contrar vointei majoritatii populare. Mai mult, astia s-au dus pe front fara sa stie exact pentru ce lupta, fara sa aiba vreun motiv real pentru asa ceva. Spre sfarsit au reusit sa ii mai prosteasca putin pe motiv ca uite ca ne invadeaza altii!, dar asta se intampla pentru ca imbecilii intrasera deja in razboi. 

Pe front au trebuit sa se ia rau de ei si sa ii ameninte, pentru ca ei dezvoltau amicitii cu austriecii, si faceau schimb de chestii. Si dupa scurta vreme au trebuit sa inventeze comisie de cenzura ca sa le cenzureze scrisorile spre casa, pentru ca in masa erau anti si scriau acasa ca e o tampenie razboiul asta, si nu-l vor, si riscau revolta populara. 

Cum s-a terminat povestea?

Pai s-a terminat simplu. Vreo 650 000 de morti, vreo 500 000 de mutilati, intregi milioane de oameni care apoi trebuiau reintegrati in societate, si se estimeaza ca au pierdut cu cheltuielile de razboi tot ce castigasera in cei 50 de ani de la Risorgimento, de cand se facuse statul. 

In materie de teritorii, tot n-au obtinut ce vroiau ei de prin Croatia de azi, si Trieste le dadeau austriecii pe gratis, cica, in schimbul neutralutatii, ca sunt arhive. La sfarsit oficiali din statul major al armatei se intrebau singuri ce o fi fost in capul lor, si de ce n-au stat cu picioarele pe pamant cand au luat decizia asta imbeciala de a intra in razboi?

Evident, pe fondul dezastrului creat si a pierderilor avute, dupa razboi s-au creat miscari sociale de toate felurile, foametea era cat China, si s-a institutit fascismul. 

Istoricii in sine concluzionand ca dupa ce pe timpul Risorgimento atatia murisera pentru independenta si democratie, paradoxal participarea la razboi a insemnat de facto sfarsitul democratiei. 

But, then again, si in Italia de atunci, ca si in Romania de azi, o minoritate de dementi mediocri, dar altfel plini de figuri de neam prost, si cu mentalitate care apoi s-a dovedit a fi fascista, ca si la noi azi, se vede pe ei ca astia sunt minti totalitare, a decis de la sine putere ca poate sa isi impuna pandaliile asupra intregii tari, ca nu-i asa?, ei erau iluminati si stiau cel mai bine, restul erau o adunatura de tampiti, credeau ei. 

Distractia s-a sfarsit catastrofal. 

Insist. 

Sa se faca referndum, ca sa vedem exact cat % dintre romani sustin apartenenta Romaniei la NATO don't matter what, si cati sustin participarea la un eventual conflict armat si cati sustin neutralitatea tarii. Pe categorii de oameni. In caz de ceva, cineva trebuie sa isi asume foarte clar consecintele dezastrului, si trebuie sa stim exact cine sunt categoria aia. 

Sa nu faca ca azi, dupa sustinerea FMI si a politicii monetare practicate, ca incearca sa se spele pe maini de imensa culpa. Nu e, bah, nici un deget dupa care sa va ascundeti, dezastrul  de azi al Romaniei va apartine. 

Si daca in tara aia va cadea vreo bomba  de vreun fel trebuie sa va asumati responsabilitatea pentru ea.

marți, octombrie 14

Serviciile de informatii, si Republica Bananiera Romania


Guyz. 

Zilele astea ne confruntam cu cea mai mare dovada ca democratia, si institutiile, sunt un deziderat, si probabil asa vor ramane ani buni de aici incolo, in tara noastra.

SIE e urmatoarea institutie, dupa DNA si ANAF, zilele trecute, folosita pe post de ac de cravata in lupte politice, geopolitice, si electorale. Ceea ce unora dintre noi incepe sa ne creeze veritabile temeri in legatura cu viitorul acelei tari, si cu stabilitatea statului si a sistemului insitutional de baza din tara noastra. 

Ca sa intelegem putin mai bine scandalul Ponta, ofiter acoperit, si iesirea lui Traian Basescu, precum si iesirea lui Melescanu, si ca sa putem judeca mai bine, dar si sa intuim putin mai bine dedesubturile, zic sa incercam sa intelegem mai intai ce sunt alea servicii si cum functioneaza. 

Pentru ca eu am o boala infinita pe serviciile secrete romanesti si modul in care au inteles ele sa faca securitate pentru noi in ultimii 10-15 ani, ratandu-si in mare cam toate obiectivele declarate, dar mai ales pentru ca au permis veritabile campanii de maxima si foarte scarboasa propaganda de razboi, alaturi de veritabila campanie organizata de linsaj mediac la adresa BOR si a credintei noastre milenare, si mai ales pentru ca au permis crarea si dezvoltarea unei veritabile scheme Ponzi in sistemul bancar, cu piata imobiliara romaneasca in prim plan, m-am apucat sa studiez si eu, sa vad si eu ce sunt alea servicii, ce fac oamenii astia, cum functioneaza. 

Evident, de la americani, ma gandesc ca putem sa ii consideram un standard. Mai ales ca oricum ai nostri au zis ca au preluat modelul occidental. 

Treaba e cam asa.

Serviciile lucreaza pentru tara, nu pentru presedinte, premier, sau orice soi de alt politician, si strategia lor de securitate teoretic transcende asemenea chestiuni, politicienii din functiile cheie se adapteaza structurilor de securitate, nu invers. 

Evident, problema apare cand se nasc dubii cu privire la fidelitatea structurilor fata de patria lor. Ceea ce in Romania s-a si intamplat. Dar presedintele nostru nu voreste despre treaba asta, ci despre niste gainarii marunte menite sa il ajute pe el in campania electorala.

Pe un ofiter acoperit nu il poate deconspira nimeni, pentru nici un motiv. El e judecat daca e prins ca vinde sau da informatii unui serviciu inamic, sau unei alte forte, sau oricui. Si cam atat.

Ofiterul acoperit se poate deconspira singur, ceea ce echivaleaza cu iesirea lui din structuri, si asta de obicei se intampla cand e prins de un ofiter de contrainformatii, sau alt ofiter, al unui serviciu inamic, care de multe ori va pune presiune pe el pentru a-l transforma in agent dublu. Intr-o asemenea situatie el se poate deconspira si se poate retrage. 

Ofiterul acoperit nu se piate deconspira singur pentru ca se plictiseste, daca e inca activ. Se poate retrage de tot, anunta, isi incheie socotelile, si apoi face ce vrea elcu viata lui.

Ofiterul nu poate da detalii despre activitatea sau misiunile lui, sau orice care are legatura cu serviciul, nici daca a ales sa se deconspire singur. Se deconspira, iese din joc, si atat. 

Serviile de informatii ii informeaza pe politicieni cu acele informatii pe care le considera necesare politicenilor in a lua decizii, sau in a-si stabili strategia. Si atat. 

Nici macar seful serviciului de informatii nu poate cunoaste detalii concrete despre operatiuni concrete ale serviciului, pentru ca de obicei e o functie numita, care vine si pleaca, si menirea ei e de a tine interfata intre serviciu si restul lumii, si de a informa in numele serviciului beneficiarii de la stat, cu acele informatii pe care cei din interior le considera relevante pentru buna functionare a statului si pentru securitatea natiunii. Nicidecum cu aspecte operative concrete. Pe baza acestor informatii, politicienii iau decizii.

Pe servicii nu le poate lua la intrebari presedintele, cu atat mai putin nu la TV, ci doar comisiile parlamentare care se ocupa de ei. Presedintele poate eventual sa solicite sa se faca comisie si sa se lamureasca un aspect concret in privinta activitatii serviciilor. Dar ca principiu general valabil numai comisia parlamentara poate sa ii ia pe astia la intrebari.

In activitatea lor, din principiu agentii acoperiti de toate felurile incalca foarte multe legi, dar nu sunt trasi la raspundere pentru incalcarea legilor pe timpul misiunii. Pentru ca se considera ca au facut asta cu scopul de a asigura securitatea nationala si unul sau mai multe dintre obiectivele special stabilite in fisa postului structurilor de securitate din care ei fac parte. Deci se presupune ca by default ei actioneaza pentru culegerea de informatii revelante din domeniile concrete care pot pune in pericol obiectivele de securitate de care se ocupa fiecare serviciu, sau stoparea (cei de pe contrainformatii de obicei), contracararea, unui fenomen avand potential impact negativ asupra securitatii natiei sau a unuia dintre obiectivele concrete pe care serviciul le are de indeplinit, mai ales atunci cand fenomenul are in spate forte straine natiunii, sau din alteservicii secrete. 

De cel din urma aspect se ocupa cei care lucreaza pe contrainformatii, ceea ce inseamna contraspionaj, contradiversiune (unde intra si propaganda ostila obiectivelor si intereselor de securitate ale natiunii), contra insurgente.

In eventualitatea unor misiuni ilegale, sau care nu pot fi dovedite ca fiind desfasurate pentru contracararea unui femomen cu potential negativ asura securitatii neamului, sau a obiectivelor pentru care lucreaza serviciul, responsabilitatea este a conducerii operative care a creat acea misiune ilegala, sau inutila, sau in interesul lor dar nu si al natiunii. Ei nu pot avea orice misiune vor ei, trebuie sa aiba o justificare. 

Si aspectul asta se discuta si se transeaza in comisia parlamentara, daca apar dubii. Ceea ce e si indicat sa sefaca. Si de acolo probabil se poate merge mai departe, eventual chiar la tribunal. Presupunand ca exista dubii ca structurile de securitate nu isi indeplinesc obiectivele declarate, sau nu asigura securitatea natiunii, pe intern sau in relatia natiunii cu mediul extern, in mod regulat sau pe perioade gen ani. Sau presupunand ca exista dubii in legatura cu anumite operatiuni ale lor.

Again. Pentru aceste chestiuni raspund si dau socoteala intotdeauna sefii din conducerea operativa a structurii, niciodata ofiterii operativi, ei dau socoteala numai daca sunt prinsi scurgand informatii, pentru misiunea lor responsabilitatea e exclusiv a sefului. Tot asa cum daca ei nu isi fac misiunea cum trebuie, sau comit grozavii in cadrul ei, e tot treaba sefilor sa stie si sa ii retraga, altfel, inseamna ca sefii isi asuma responsabilitatea pentru grozaviile alea. 

Si nu da socoteala seful serviciului, e absurd, aia e o functie numita, care nu poate avea rol in organizat misiuni si chestiuni operative, in cadrul structurii. 

Cam asa stau lucrurile, in mare, in lumea aia spre care multi doar trambitam, exclusiv la nivel de discurs, ca vrem sa migram.