Tot asa cum dupa crearea statului Italia un mare istoric al lor a opinat, foarte corect de altfel, ca s-a facut Italia, acum sa vedem cum ii facem pe italieni.
Din Italia de dinainte de primul razboi mondial, un stat emergent sa zicem asa, creat cu vreo 50 de ani inainte dupa ceea ce a ramas in istorie cu denumirea de Risorgimento, o perioada de 20 de ani de lupte si razboaie, inclusiv civile, ei intre ei, pentru dobandirea independentei fata de Austria in principal, dar si fata de Franta si de Vatican (ca popii se opuneau crearii noului stat, au adus chiar cruciati, chiar si de prin america latina.)
Pe vremea aia, inainte de razboi, Italia era o economie in dezvoltare, facusera pasi importanti, desi jumatate inca mai erau agricultori, si tot cam aproape jumatate erau analfabeti. Si discuta acelasi lucru ca in Romania de azi, daca Italia trebuie sau nu sa participe la razboi.
Erau doua brigazi, neutralistii, care politic erau familia de capitalisti, sa zic asa, si aveau in spate majoritatea tarii, care nu vroiau razboi, si interventionistii, care vroiau participarea impotriva Austriei, ca sa obtina nush ce teritorii care azi sunt prin Croatia. Si, in plus, culmea, facand acelasi discurs care se face azi in Romania: 'pericolul slav' si imperialismul slavilor, si bla bla bla! Desi si atunci, ca si acum in Romania, nu se punea problema de asa ceva.
Ca sa nu mai zic ca era ilogic, pentru ca rusii insisi erau in razboi cu austriecii, problema plecand din Serbia. Si razboiul in sine incepand cu Austria si Rusia in Serbia, si Germania contra Franta si Belgia, pe frontul de vest. Si bine ca a fost asa, ca dupa razboiul ala a disparut imperiul austro-ungar, ca i-au ajutat rusii sa se duca naibii. Ca roman, multumesc lui Dumnezeu!. Si in plus au impus Austriei neutralutate militara.
Culmea, brigada asta de interventionisti erau o gasca reprezentanta a clasei asa zis medii a Italiei de atunci, si educata, un fel de 'elite'. Dar si la ei, ca si la noi azi, nu existau elite, ca nu exista elite si educatie intr-un stat emergent, de la coada vacii, e o iluzie a unora, care se cred destepti numai ca au 2 clase in plus si au citit 4 carti in plus, si alea povestioare si filosofie ieftina, fata de tractoristi.
Ei aveau in spate, ca forta politica care tinea cu ei si erau pentru razboi, pe niste unii care apoi au devenit ceea de stim noi ca se cheama 'fascistii'. Mussolini insusi fiind un mare reprezentant al interventionistilor la vremea aia, si s-a inrolat chiar voluntar in razboi.
Intre timp, clasele de jos, in special taranii dar nu doar ei, erau foarte impotriva, oamenii puneau problema practic: de ce sa participam noi la vreun razboi daca nu e nimic concret de castigat din treaba asta?, daca nu avem un profit concret din asta?, noi abia am inceput sa ne dezvoltam, nu ne trebuie noua acum razboi, distrugere, si sa moara oameni. Si nu se merita pentru noi teritorii sa facem asa ceva, si nici nu e nici un imens pericol slav, sunteti nebuni!.
Asa zisa 'elita', cica mai marii iluminati educati, au considerat ca astia sunt prostimea, si ei, minoritatea elitista, stiu cel mai bine. Motiv pentru care l-a un moment dat Italia a declarat razboi Austriei, si s-a alaturat razboiului, anturata cu francezii, anglo-saxonii, si rusii.
Mai mult chiar, inainte de intrare in razboi interventionistii s-au si dus la Londra sa semneze un pact secret acolo, ca, nu-i asa?, tre sa faci magarii din astea cand ceva e in interesul natiunii, nu?
Si intrarea in razboi in sine s-a facut prin o magarie, parlamentul a dat guvernului puteri extraordinare, si astia apoi au declarat razboi, ramanand in mentalul istoric ca s-a facut un soi de lovitura de stat pentru a forta intrarea in razboi.
Si, da, si ei mai intai au avut conflict diplomatic cu austriecii si nemtii, de nu mai intelegeau aia nimic, tocmai pentru ca ei planuiau intrarea in razboi impotriva lor, si trebuiau sa puna paie pe foc.
Miscarea in sine ramanand si azi in istoria lor ca o eroare facuta contrar vointei majoritatii populare. Mai mult, astia s-au dus pe front fara sa stie exact pentru ce lupta, fara sa aiba vreun motiv real pentru asa ceva. Spre sfarsit au reusit sa ii mai prosteasca putin pe motiv ca uite ca ne invadeaza altii!, dar asta se intampla pentru ca imbecilii intrasera deja in razboi.
Pe front au trebuit sa se ia rau de ei si sa ii ameninte, pentru ca ei dezvoltau amicitii cu austriecii, si faceau schimb de chestii. Si dupa scurta vreme au trebuit sa inventeze comisie de cenzura ca sa le cenzureze scrisorile spre casa, pentru ca in masa erau anti si scriau acasa ca e o tampenie razboiul asta, si nu-l vor, si riscau revolta populara.
Cum s-a terminat povestea?
Pai s-a terminat simplu. Vreo 650 000 de morti, vreo 500 000 de mutilati, intregi milioane de oameni care apoi trebuiau reintegrati in societate, si se estimeaza ca au pierdut cu cheltuielile de razboi tot ce castigasera in cei 50 de ani de la Risorgimento, de cand se facuse statul.
In materie de teritorii, tot n-au obtinut ce vroiau ei de prin Croatia de azi, si Trieste le dadeau austriecii pe gratis, cica, in schimbul neutralutatii, ca sunt arhive. La sfarsit oficiali din statul major al armatei se intrebau singuri ce o fi fost in capul lor, si de ce n-au stat cu picioarele pe pamant cand au luat decizia asta imbeciala de a intra in razboi?
Evident, pe fondul dezastrului creat si a pierderilor avute, dupa razboi s-au creat miscari sociale de toate felurile, foametea era cat China, si s-a institutit fascismul.
Istoricii in sine concluzionand ca dupa ce pe timpul Risorgimento atatia murisera pentru independenta si democratie, paradoxal participarea la razboi a insemnat de facto sfarsitul democratiei.
But, then again, si in Italia de atunci, ca si in Romania de azi, o minoritate de dementi mediocri, dar altfel plini de figuri de neam prost, si cu mentalitate care apoi s-a dovedit a fi fascista, ca si la noi azi, se vede pe ei ca astia sunt minti totalitare, a decis de la sine putere ca poate sa isi impuna pandaliile asupra intregii tari, ca nu-i asa?, ei erau iluminati si stiau cel mai bine, restul erau o adunatura de tampiti, credeau ei.
Distractia s-a sfarsit catastrofal.
Insist.
Sa se faca referndum, ca sa vedem exact cat % dintre romani sustin apartenenta Romaniei la NATO don't matter what, si cati sustin participarea la un eventual conflict armat si cati sustin neutralitatea tarii. Pe categorii de oameni. In caz de ceva, cineva trebuie sa isi asume foarte clar consecintele dezastrului, si trebuie sa stim exact cine sunt categoria aia.
Sa nu faca ca azi, dupa sustinerea FMI si a politicii monetare practicate, ca incearca sa se spele pe maini de imensa culpa. Nu e, bah, nici un deget dupa care sa va ascundeti, dezastrul de azi al Romaniei va apartine.
Si daca in tara aia va cadea vreo bomba de vreun fel trebuie sa va asumati responsabilitatea pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu