Serviciile de informatii, si Republica Bananiera Romania

Guyz. 

Zilele astea ne confruntam cu cea mai mare dovada ca democratia, si institutiile, sunt un deziderat, si probabil asa vor ramane ani buni de aici incolo, in tara noastra.

SIE e urmatoarea institutie, dupa DNA si ANAF, zilele trecute, folosita pe post de ac de cravata in lupte politice, geopolitice, si electorale. Ceea ce unora dintre noi incepe sa ne creeze veritabile temeri in legatura cu viitorul acelei tari, si cu stabilitatea statului si a sistemului insitutional de baza din tara noastra. 

Ca sa intelegem putin mai bine scandalul Ponta, ofiter acoperit, si iesirea lui Traian Basescu, precum si iesirea lui Melescanu, si ca sa putem judeca mai bine, dar si sa intuim putin mai bine dedesubturile, zic sa incercam sa intelegem mai intai ce sunt alea servicii si cum functioneaza. 

Pentru ca eu am o boala infinita pe serviciile secrete romanesti si modul in care au inteles ele sa faca securitate pentru noi in ultimii 10-15 ani, ratandu-si in mare cam toate obiectivele declarate, dar mai ales pentru ca au permis veritabile campanii de maxima si foarte scarboasa propaganda de razboi, alaturi de veritabila campanie organizata de linsaj mediac la adresa BOR si a credintei noastre milenare, si mai ales pentru ca au permis crarea si dezvoltarea unei veritabile scheme Ponzi in sistemul bancar, cu piata imobiliara romaneasca in prim plan, m-am apucat sa studiez si eu, sa vad si eu ce sunt alea servicii, ce fac oamenii astia, cum functioneaza. 

Evident, de la americani, ma gandesc ca putem sa ii consideram un standard. Mai ales ca oricum ai nostri au zis ca au preluat modelul occidental. 

Treaba e cam asa.

Serviciile lucreaza pentru tara, nu pentru presedinte, premier, sau orice soi de alt politician, si strategia lor de securitate teoretic transcende asemenea chestiuni, politicienii din functiile cheie se adapteaza structurilor de securitate, nu invers. 

Evident, problema apare cand se nasc dubii cu privire la fidelitatea structurilor fata de patria lor. Ceea ce in Romania s-a si intamplat. Dar presedintele nostru nu voreste despre treaba asta, ci despre niste gainarii marunte menite sa il ajute pe el in campania electorala.

Pe un ofiter acoperit nu il poate deconspira nimeni, pentru nici un motiv. El e judecat daca e prins ca vinde sau da informatii unui serviciu inamic, sau unei alte forte, sau oricui. Si cam atat.

Ofiterul acoperit se poate deconspira singur, ceea ce echivaleaza cu iesirea lui din structuri, si asta de obicei se intampla cand e prins de un ofiter de contrainformatii, sau alt ofiter, al unui serviciu inamic, care de multe ori va pune presiune pe el pentru a-l transforma in agent dublu. Intr-o asemenea situatie el se poate deconspira si se poate retrage. 

Ofiterul acoperit nu se piate deconspira singur pentru ca se plictiseste, daca e inca activ. Se poate retrage de tot, anunta, isi incheie socotelile, si apoi face ce vrea elcu viata lui.

Ofiterul nu poate da detalii despre activitatea sau misiunile lui, sau orice care are legatura cu serviciul, nici daca a ales sa se deconspire singur. Se deconspira, iese din joc, si atat. 

Serviile de informatii ii informeaza pe politicieni cu acele informatii pe care le considera necesare politicenilor in a lua decizii, sau in a-si stabili strategia. Si atat. 

Nici macar seful serviciului de informatii nu poate cunoaste detalii concrete despre operatiuni concrete ale serviciului, pentru ca de obicei e o functie numita, care vine si pleaca, si menirea ei e de a tine interfata intre serviciu si restul lumii, si de a informa in numele serviciului beneficiarii de la stat, cu acele informatii pe care cei din interior le considera relevante pentru buna functionare a statului si pentru securitatea natiunii. Nicidecum cu aspecte operative concrete. Pe baza acestor informatii, politicienii iau decizii.

Pe servicii nu le poate lua la intrebari presedintele, cu atat mai putin nu la TV, ci doar comisiile parlamentare care se ocupa de ei. Presedintele poate eventual sa solicite sa se faca comisie si sa se lamureasca un aspect concret in privinta activitatii serviciilor. Dar ca principiu general valabil numai comisia parlamentara poate sa ii ia pe astia la intrebari.

In activitatea lor, din principiu agentii acoperiti de toate felurile incalca foarte multe legi, dar nu sunt trasi la raspundere pentru incalcarea legilor pe timpul misiunii. Pentru ca se considera ca au facut asta cu scopul de a asigura securitatea nationala si unul sau mai multe dintre obiectivele special stabilite in fisa postului structurilor de securitate din care ei fac parte. Deci se presupune ca by default ei actioneaza pentru culegerea de informatii revelante din domeniile concrete care pot pune in pericol obiectivele de securitate de care se ocupa fiecare serviciu, sau stoparea (cei de pe contrainformatii de obicei), contracararea, unui fenomen avand potential impact negativ asupra securitatii natiei sau a unuia dintre obiectivele concrete pe care serviciul le are de indeplinit, mai ales atunci cand fenomenul are in spate forte straine natiunii, sau din alteservicii secrete. 

De cel din urma aspect se ocupa cei care lucreaza pe contrainformatii, ceea ce inseamna contraspionaj, contradiversiune (unde intra si propaganda ostila obiectivelor si intereselor de securitate ale natiunii), contra insurgente.

In eventualitatea unor misiuni ilegale, sau care nu pot fi dovedite ca fiind desfasurate pentru contracararea unui femomen cu potential negativ asura securitatii neamului, sau a obiectivelor pentru care lucreaza serviciul, responsabilitatea este a conducerii operative care a creat acea misiune ilegala, sau inutila, sau in interesul lor dar nu si al natiunii. Ei nu pot avea orice misiune vor ei, trebuie sa aiba o justificare. 

Si aspectul asta se discuta si se transeaza in comisia parlamentara, daca apar dubii. Ceea ce e si indicat sa sefaca. Si de acolo probabil se poate merge mai departe, eventual chiar la tribunal. Presupunand ca exista dubii ca structurile de securitate nu isi indeplinesc obiectivele declarate, sau nu asigura securitatea natiunii, pe intern sau in relatia natiunii cu mediul extern, in mod regulat sau pe perioade gen ani. Sau presupunand ca exista dubii in legatura cu anumite operatiuni ale lor.

Again. Pentru aceste chestiuni raspund si dau socoteala intotdeauna sefii din conducerea operativa a structurii, niciodata ofiterii operativi, ei dau socoteala numai daca sunt prinsi scurgand informatii, pentru misiunea lor responsabilitatea e exclusiv a sefului. Tot asa cum daca ei nu isi fac misiunea cum trebuie, sau comit grozavii in cadrul ei, e tot treaba sefilor sa stie si sa ii retraga, altfel, inseamna ca sefii isi asuma responsabilitatea pentru grozaviile alea. 

Si nu da socoteala seful serviciului, e absurd, aia e o functie numita, care nu poate avea rol in organizat misiuni si chestiuni operative, in cadrul structurii. 

Cam asa stau lucrurile, in mare, in lumea aia spre care multi doar trambitam, exclusiv la nivel de discurs, ca vrem sa migram.